Calina – Varianta feminina a numelui Calin (vezi Calin).

Camelia - Numele Camelia este de origine latina si este corespondentul numelor “Camillus” si “Camilla”. In Roma Antica aceste nume faceau parte din sfera religioasa – legate de fondul sacrificiilor facute la temple. Unii specialisti spun ca numele provine de la floarea care poarta numele de “camelie”, de origine japoneza. Numele florii apartine, insa, calatorului care a adus planta in Europa, Kamell. Are varianta masculina Camil.

Camilla – Varianta englezeasca a numelui Camelia in romana (vezi Camelia).

Carina – Numele de “Carina” a fost imprumutat recent din onomastica apuseana si poate fi explicat in doua feluri. Pe teren romanic, se incadreaza intr-o lunga serie de derivate cu suf. -ina iar Carina poate fi apropiat de radicalul Car- (din cognomenul lat. Carus, fem. Cara, corespunzatoare adj. carus, “drag, iubit”, pastrat in it., sp. caro, fr. cher, it. carino “gratios”). Pe teren germanic, numele este un frecvent hipocoristic pentru Katalin, -> Ecaterina, asa cum apare in daneza, suedeza etc. Cele doua forme, la origine diferite etimologic, s-au confundat, nemaiputind fi separate categoric. Variante: It., sp. Carina, magh., rus. Earina, germ. Karin.

Carla - Carla este o varianta feminia a numelui Carol (vezi Carol).

Carmela – Varianta a numelui Carmen (vezi Carmen).

Carmen – Numele este de origine spaniola. Istoria numelui Carmen este legata de numele Maria, care in Spania de altadata, era considerat cuvant tabu. Pronuntarea lui fiind o mare problema, s-a recurs la un compromis: atribuirea prin botez a nume de sarbatori sau sanctuarii, care fiind dedicate Mariei, o evocau indirect. Asa a aparut si Carmen, in strinsa legatura cu ordinul calugarilor carmelitani(numele carmelitanilor provine din Karmel, numele unui sir muntos, care coboara in Mediterana; clima blinda a regiunii favorizand o vegetatie deosebit de bogata; ebr. karmel „gradina”), stabiliti in Europa, sub protectia Mariei din Carmei. La noi, dintre prenumele intrate in ultima vreme, Carmen este unul dintre cele mai populare. Are si variantele: Carmelita, Carmelina, Carmencita etc.

Carmin – Numele “Carmin” este o varianta a numelui latin “Carmine”. Semnificatia lui este “cantec”. Numele este foarte rar folosit, si are varianta feminina “Carmina”.

Carolina – Varainta feminina in italiana a numeliu Carlo (Carol la noi) din nemtescul Karl (vezi Carol).

Casandra – Origine greceasca.Conform mitologiei grecesti Casandra era cea mai frumoasa dintre fiicele regelui troian Priam si ale Hecubei, inzestrata cu darul profetiei, dar condamnata sa nu fie crezuta niciodata pentru ca ar fi respins dragostea marelui zeu Apolo. Numele este compus din substantivul andros (prezent si in Alexandru; Andronic; Andromaca; Andromeda; Menandru etc)cu sensul de “barbat”. Mult mai dificil de explicat este prima parte a numelui, “kass”, insemnand, dupa unii specialisti, “distins, ales”. Destinul tragic al Casandrei a inspirat artisti si opere celebre, de la Troienele lui Euripide pina la Razboiul Troiei.

Casiana – Varianta feminina a numelui Casian (vezi Casian).

Catalina – Varianta feminia a numelui Catalin (vezi Catalin).

Caterina – Varianta feminina a numelui Catalin (vezi Catalin).

Catinca – Varianta a numelui Ecaterina. Are aceeasi semnificatie ca si numele Catalin (vezi Catalin).

Catrina – Varianta a numelui Ecaterina. Are aceeasi semnificatie ca si numele Catalin (vezi Catalin).

Cecilia - Numele vine de la una dintre cele mai vechi si celebre ginte romane, Caeeilia (mase. Caecilius) este atestat in izvoarele latine cu mult inaintea erei noastre. Numele cecilia are varianta masculina Caecilianus. Vechea traditie latina leaga numele gintii de un mitic fiu al lui Vulcan si intemeietor al cetatii Praeneste, Caeculus, considerat de catre unii cercetatori derivat din adj. lat. caecus “orb”. Cecilia este considerata patroana muzicii si muzicienilor, astfel explicindu-se si numele celei mai vechi academii de muzica, Santa Cecilia, din Roma. Desi calendaristic, Cecilia apare tirziu in onomastica noastra, abia in secolul trecut, odata cu alte nume preluate pe cale culta din istoria romana, se raspindeste si devine foarte repede frecvent. Variante ale numelui: Fr. Cecile, it. Cecilio, Cecilia, sp. Cecilia, magh. Cecilia, Cecilian, pol. Cecylia, rus. Kifeilia, Tetilia, bg. Tetilia si Cecilia etc.

Cecilia - Numele vine de la una dintre cele mai vechi si celebre ginte romane, Caeeilia (mase. Caecilius) este atestat in izvoarele latine cu mult inaintea erei noastre. Numele cecilia are varianta masculina Caecilianus. Vechea traditie latina leaga numele gintii de un mitic fiu al lui Vulcan si intemeietor al cetatii Praeneste, Caeculus, considerat de catre unii cercetatori derivat din adj. lat. caecus “orb”. Cecilia este considerata patroana muzicii si muzicienilor, astfel explicindu-se si numele celei mai vechi academii de muzica, Santa Cecilia, din Roma. Desi calendaristic, Cecilia apare tirziu in onomastica noastra, abia in secolul trecut, odata cu alte nume preluate pe cale culta din istoria romana, se raspindeste si devine foarte repede frecvent. Variante ale numelui: Fr. Cecile, it. Cecilio, Cecilia, sp. Cecilia, magh. Cecilia, Cecilian, pol. Cecylia, rus. Kifeilia, Tetilia, bg. Tetilia si Cecilia etc.

Celestina - Celestina este un nume de origine latina care vine de la adj. caelestinus care era folosit ca epitet pentru zeita Iupiter. In Roma antica a mai existat si numele propriu Caelestis, folosit si el ca epitet pentru zei si zeite sau ca un nume al unei zeite africane numita popular Tanti, al carei cult era sarbatorit in mod deosebit la Cartagina Numele are la baza adj. caelestis, “ceresc” din care provine rom. celest (neologism intrat prin franceza). Variante: Fr. Celestine,it., sp. Celestino, Celestina etc.

Celia – Varianta a numelui Cecilia (vezi Cecilia).

Cezara – Varianta feminina a numelui Cezar (vezi Cezar). Ca nume Cezara este mult mai putin frecvent fata de un derivat de origine apuseana Cezarina. Este totusi in circulatie datorita cunoscutei nuvele eminesciene “Cezara”.

Chiara – Varianta italiana a numelui Clara (vezi Clara).

Chira – Varianta feminina a numelui “Chiriac” (vezi Chiriac). Numele corespunde numelui personal de origine greaca “Kyrialios”. Kyrialios a fost atestat in epoca crestina, si este la origine un adjectiv care inseamna “dumnezeiesc, apartinind lui dumnezeu” (este format de la subst. Kyrios=”dumnezeu”).

Cipriana – Varianta feminina a numelui “Ciprian” (vezi Ciprian). Numele “Ciprian” este un derivat cu sufixul -are de la numele insulei Cipru si inseamna “originar din Cipru”. In latina numele pers. Cyprianus, fem. Cypriana desemna initial originea locala a purtatorului, si era format din cyprius (din gr. kyprios) care semnifica “din Cipru”.

Clara – Semnificatia numelui Clarus, cu varianta feminina Clara, este legata de adj. provenit din latina – “clarus”, continuat de fr. clair, it. chiaro (si prin imprumut, romanescul “clar”). Cuvantul ca atare a fost folosit intai cu referire la sunet (clara vox “voce clara, rasunatoare”), apoi la senzatiile vizuale (clara lux “lumina clara”), apoi in sfera spiritual umana (cir clarus “barbat ilustru, faimos, glorios”). Desi Clarus a iesit din uz, Clara s-a pastrat pina astazi. Aparitia lui Clara in vechea onomastica romaneasca se explica numai prin influenta latino-catolica. Variante: Engl. Clara, Clarissa, fr. Claire, Clere, Clarice, Clarisse, it. Clara, Cla-rissa, sp., port. Clara, magh. Klara, Klarissza, bg., rus. Klara, Klarisa» etc.

Claudia – Varianta feminina a numelui Claudiu (vezi Claudiu). Claudiu (cu varianta feminina Claudia) sint nume de origine latina, corespondente ale numelor Ciaudius, Claudia. Ginta Claudia se presupune a fi de origine sabina si anume din Regillus, cetate a sabinilor. Semnificatia originara a numelui este inca neclara. Una dintre ipoteze ar fi ca numele este apropiat de adj. ciaudius ce inseamna “schiop”, dar probabil si in acest caz este vorba doar de o etimologie populara.

Clementina – Varianta feminina a numelui Clementin. Provine din lat. Clemeng, gen. Clementis si corespunde adj. clemens, clementis, prezent in limba romana sub forma unui neologism de origine apuseana, “clement”, cu semnificatia de “iertator, indulgent, indurator, milos”. Daca forma si sensul cuvintului care sta la baza numelui personal ne sint cunoscute, etimologia lat. clemens este inca nesigura. Singurele presupuneri care se pot face sunt apropierea de substantivul mens, mentis ce inseamns “minte” si opozitia cu vehemens, vehementis, rom. “vehement”. Intrat si in greaca sub forma Klemens, Klementos, numele patrunde in slava si de aici, la noi. Daca Clement si Clementa sint rare astazi ca prenume, mult mai populare sint derivatele Clementin, Clementina, corespunzatoare cognomenelor latine Clementinus, Clementina. variante: Fr. Clement, Clementin, Clementine, Clemence, it. Clemente, Clementa, Clementina, bg., rus. Kliment, Klim etc, pol. Klementyna, magh. Eelemen, Elementina, Klemeneia etc.

Cleopatra – Cleopatra este un nume de origine greceasca. Numele “Cleopatra” este un compus din doua elemente: kleos “glorie” si pater, gen. patros, “tata”, ce se traduce prin “pentru gloria tatalui”. La noi, Cleopatra apare inca din’sec. XIX, frecventa lui crescind pe masura ce ne apropiem de epoca contemporana. Numele i-a apartinut celebrei regine a Egiptului, eroina unor cunoscute capodopere ale literaturii universale.

Codruta – Varianta feminina a numelui Codrut (vezi Codrut).

Constanta – Varianta a numelui Constantina (vezi Constantina). Forma Constanta (cu hipocoristicile Tanta, Tantica, Tantel, Tanti etc), provine dintr-un mai vechi Constantia (lat.).

Constantina – Numele Constantina este de origine latina, dupa cognomenul lat. Constantinus. Constantinus este un derivat cu suf. -inus de la Constantius (fem. Constantia), cognomen roman frecvent care provine, la randul lui, din cognomenul Constans, gen. Constantis. El a fost format pe baza adj. constans, constantis ce inseamna “constant, ferm”, participiul verbului lat. consto “a fi ferm, puternic” — compus al verbului sto “a sta”, dupa model grecesc. In rasaritul Europei s-a raspindit forma Constantin datorita faimei imparatului Constantin cel Mare, aparator al crestinismului. Forma gr. Eonstantinos patrunde, prin intermediar slav, si in romana, unde numele este atestat inca de la finele sec. XIV. Variante romanesti: Costa, Costea, Costache, Tache, Tachel, Tachita, Costachel, Costachita, Costan, Costel, Costica, Costin sau Cota, Costas, Tica, Tieu, Ticus, Ticuta, Costila, Costita, Codin, Codina, Cotan, Cotea, Cotinel, Cocea, Cociu, Coia, Coica, Condea, Cota, Coca, Conea etc, Dinu si Dina, Dinica, Dincea, Dinita, Dinut, Dinuta, Dineu, Dinca, Dincuta, Dicu, Dica, Dicut, Didea, Ditu, Dita; Tin, Tina, Tinica etc.Variante internationale:• Fr. Constans, Constant, Constantin, Constance, it. Constanzo, Constanza, germ. Eong-tantin (hipoc. Kunst), Eonstanze (hipoc. Stanzi), sp. Constancio, Constancia, Constantius, rus. Eonstantin, Eonstantina, magh. Eonstancia, Eonstan-tina, Eonstantin etc.

Corina – Numele Corina este de origine latina, si are semnificatia de “sageata”. Destul de raspandit la noi. Corin a fost si numele unui sfant si a unui zeu din perioada Romei Antice. Variante: Coreen, Coreene, Coren, Corena, Corine, Correen, Correena, Corrin, Corrina, Corrine, Cyran si Korin.

Cornelia – Varianta feminina a numelui Cornel sau Cornelui (vezi Cornel).

Cosmina – Varianta masculina a numelui Cosmin (vezi Cosmin).

Costela – Varianta a numelui Constantin (vezi Constantin).

Craita – Varianta a numelui Carol (vezi Carol).

Crenguta – Numele feminin “Crenguta” este de origine romaneasca laica. “Crenguta” este un diminutiv de la substantivul “creanga”. Corespondente ale acestui prenume pot fi intalnite si in alte onomastici europene. Numele reprezinta un simbol pentru prospetime, fragilitate si tinerete.

Crina – Numele de flori au o lunga istorie la noi ca nume personale. Numele Crina nu pare sa faca exceptie de la regula, desi la origine prenumele nu pare sa fi fost creat in romaneste, ci in greceste. Destul de vechi in onomastica greaca, Krinon, Krino, Krinis etc. sint formate de la subst. krinon “crin”. Imprumuturi din greaca sint bg. Erino si Krina. De la Crina, exclusiv feminin, a fost creat derivatul masculin Crinel.

Cristiana – Numele “Cristian” cu varianta feminina “Cristiana” provin de la numele personale latine “Christianus”, “Christiana”, adjective derivate de la “Christus”, prin care erau desemnati adeptii religiei crestine. Numele Christos provine de la vb. chriein “a unge” si este de origine greaca. Forma “Christus”, preluata de romani, va fi baza de derivare a lui “christianus”. Christianus apare cu valoare de nume personal distinctiv cind crestinismul a devenit religie oficiala. Variante romanesti: Cirstian, Cirstiana, Carstea, Crastea, Cirstea, Cristea, Cristea, Hristea, Hristan, Cristache, Cristei, Cirstici, Cirstila, Cirstocea, Bista, Bistea, Bistel, Bistica etc. Variante internationale: Engl. Christian, fr. Chrestien, Chretien, Christian, Christiane, it. Cristian, Cristiana, magh. Erisztian, Keresztely, bg., rus., ser. Hristian, Hristiana etc.

Cristina – Varianta feminina a numelui Cristian (vezi Cristian).